Drept procesual civil - PROCEDURA NECONTENCIOASĂ JUDICIARĂ
PROCEDURA NECONTENCIOASĂ JUDICIARĂ
DISPOZIȚII GENERALE
1. Domeniu de aplicare (Art. 527):
- Fac obiectul procedurii necontencioase judiciare cererile care necesită intervenția instanței, fără a viza stabilirea unui drept împotriva unei alte persoane.
- Ex.: cereri privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare
2. Competența (Art. 528):
- Cererile necontencioase legate de o cauză aflată în curs de soluționare sau deja soluționată de o instanță, sau care vizează eliberarea unor documente sau valori aflate în custodia instanței, sunt direcționate către acea instanță.
- În alte cazuri, competența și incidentele privind competența sunt reglementate similar cu cererile contencioase.
- Atunci când competența teritorială nu poate fi stabilită potrivit dreptului comun, cererile necontencioase se vor îndrepta la instanţa în a cărei circumscripţie petentul îşi are domiciliul sau sediul.
- Dacă niciuna dintre acestea nu se află pe teritoriul României, cererile se vor îndrepta la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti sau la Tribunalul Bucureşti
3. Verificarea competenței (Art. 529):
- Instanța verifică competența din oficiu, chiar daca este de ordine privată, putând solicita clarificări părților.
- În caz de necompetență, dosarul este trimis instanței competente.
4. Cuprinsul cererii (Art. 530):
- Cererea trebuie să conțină datele de identificare ale petentului și, după caz, ale celor chemați în fața instanței, obiectul și motivarea, fiind însoțită de documentele relevante.
5. Caracterul contencios (Art. 531):
- Dacă cererea sau obiecțiile ridicatate de persoanele implicate prezintă un caracter contencios, instanța o respinge.
6. Procedura (Art. 532):
- Cererea este judecată în camera de consiliu, cu sau fără citarea părților, în funcție de prevederile legii.
- Dacă legea nu prevede judecata se face cu sau fără citare, la aprecierea instanţei.
7. Soluționarea cererii (Art. 533):
- Instanţa se pronunţă prin încheiere, în raport cu toate împrejurările de fapt şi de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate în cerere sau pe parcursul procedurii.
8. Calea de atac (Art. 534):
- Încheierea prin care se încuviințează cererea este executorie.
- Încheierea prin care se soluţionează cererea este supusă numai apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă.
- Termenul de apel va curge de la pronunţare, pentru cei care au fost prezenţi la ultima şedinţă de judecată, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit.